a kind of momentary Japanese effect

The studio was filled with the rich odour of roses, and when the light summer wind stirred amidst the trees of the garden, there came through the open door the heavy scent of the lilac, or the more delicate perfume of the pink-flowering thorn.

From the corner of the divan of Persian saddle-bags on which he was lying, smoking, as was his custom, innumerable cigarettes, Lord Henry Wotton could just catch the gleam of the honey-sweet and honey-coloured blossoms of a laburnum, whose tremulous branches seemed hardly able to bear the burden of a beauty so flamelike as theirs; and now and then the fantastic shadows of birds in flight flitted across the long tussore-silk curtains that were stretched in front of the huge window, producing a kind of momentary Japanese effect, and making him think of those pallid, jade-faced painters of Tokyo who, through the medium of an art that is necessarily immobile, seek to convey the sense of swiftness and motion. The sullen murmur of the bees shouldering their way through the long unmown grass, or circling with monotonous insistence round the dusty gilt horns of the straggling woodbine, seemed to make the stillness more oppressive. The dim roar of London was like the bourdon note of a distant organ.

The Picture of Dorian Gray, Oscar Wilde

Atelierul era îmbibat de mireasma bogată a rozelor şi în clipa în care briza uşoară de vară 

flutură printre crengile copacilor, prin uşa deschisă pătrunse mirosul greu al liliacului şi 

parfumul ceva mai subtil al florilor roz de spin. 

Din colţul divanului învelit în covoraşe persane, unde stătea fumînd ţigară după ţigară, 

după cum îi era obiceiul, lordul Henry Wotton abia zărea strălucirea florilor galbene şi dulci ca 

mierea din salcîmul ale cărui crengi tremurau sub povara propriei frumuseţi intense, ca de 

flacără. Cînd şi cînd umbrele fantastice ale păsărilor în zbor treceau repede de-a lungul 

draperiilor lungi din mătase grea, cafenie, trase peste fereastra imensă, creînd un fel de efect 

japonez, de instantaneu. Acest lucru îl făcea să se gîndească la acei pictori cu chipul palid, de 

jad din Tokio, care printr-o artă, în sine imobilă, încearcă să transmită senzaţia de rapiditate şi 

mişcare. Murmurul albinelor care îşi croiau drumul înghesuindu- se una în alta prin iarba 

înaltă, netunsă, sau mişcîndu-se în cerc, cu o insistenţă monotonă în jurul ţepilor aurii prăfuiţi 

ai tufelor de caprifoi răsfirate, crea o senzaţie de nemişcare şi mai apăsătoare. Zgomotul stins al 

Londrei ajungea acolo asemenea sunetului în surdină al unei orgi depărtate. 

.